In memoriam

“Intr-adevar, elementele Id-ului, in tendinta lor de a depasi instanta verificatoare a cenzurii, forteaza si depasesc defensele psihismului, in boala si in somn (aceste defense fiind anulate in perioada procesului psihoticsau in timpul activitatii onirice). Astfel productiile halucinatorii si constructiile delirante al psihozei, ca si satisfactia “halucinatorie” a visului, sunt forme de manifestare dezorganizata a fortelor inconstientului in conditiile relaxarii (prin boala) sau anularii (prin somn) a cenzurii impuse de Superego. In aceste situatii, existenta insului ar fi contorsionata de tendintele opuse ale celor doua instante: Id-ul si Superego-ul. Dar poate tocmai prin rolurile si functiile lor opuse, prin contradictia care exista intre aceste doua forte, se asigura dialectica dezvoltarii si evolutiei vietii psihice a insului. Psihanaliza considera ca aceste doua forte contradictorii sunt deosebit de puternice, ele fiind capabile sa striveasca Ego-ul, impingand insul in boala, decompensand-ul nevrotic sau detasand-ul de realitate intr-o existent de tip psihotic.”

G. Ionescu

Învățământul psihiatric universitar în București

Învățământul de psihiatrie începe în 1867 cu un curs liber inițiat de Dr. Alexandru Suțu la "Școala Națională de Medicină și Farmacie". În 1893, se înființează la Facultatea de Medicină din București o catedră de "Medicină Legală și Psihiatrie" (condusă de Alexandru Șuțu), care în 1897 se scindează într-o catedră independentă de "Psihiatrie și Clinica Bolilor Mintale", condusă de Al. Șuțu, și una de Medicină Legală ocupată de Prof. Mina Minovici. Alexandru Șuțu va conduce catedra până la pensionare în 1910, când este preluată de către elevul său, Alexandru Obregia. Acesta, în 1923, va muta clinica în noul "Spital Central de Boli Nervoase și Mintale", care astăzi îi poartă numele.

Alexandru Obregia, remarcabil profesor și șef de școală, se retrage în 1924, catedra fiind preluată de elevul său, Petre Tomescu. Înlăturat din învățământ, împreună cu conferențiarul său Sebastian Constantinescu, și întemnițat în 1945 (fusese Ministru al Sănătății și Ocrotirilor Sociale în timpul războiului în guvernul Antonescu), locul său este ocupat prin transfer de la Cluj de C. Urechia în perioada 1945-1948 și de C. I. Parhon în perioada 1948-1951.

În continuare catedra este condusă succesiv de Constanța Parhon-Ștefănescu (1952-1973), Vasile Predescu, format în Uniunea Sovietică (1973-1996), George Ionescu (1997-2002). Între 1996 și 2001 au funcționat la Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" două catedre de psihiatrie, una condusă de George Ionescu, cealaltă de Aurel Romilă. În prezent la conducerea catedrei se află Prof.Univ. Dr. Dan Prelipceanu.

sursa