duminică, 17 aprilie 2011

Atacul de panica

                       Atacul de panica este definit in DSM IV ca o perioadǎ discreta in care exista debutul brusc al unei aprehensiuni, frici sau terori intense, asociate adesea cu senzatia de moarte iminenta. In cursul acestor atacuri sunt prezente simptome, cum ar fi scurtarea respiratiei, palpitatiile, durerea sau disconfortul precordial, senzatiile de sufocare sau de strangulare si frica de a nu “inebuni” sau de a nu pierde controlul.

                 Atacul de panica face parte dintr-o categorie mai larga, cea a tulburarilor de anxietate, anxietatea reprezinta o parte fireasca a vietii fiind un raspuns de frica care te poate ajuta in anumite situatii, dar atunci cand aceasta te impiedica sa-ti desfasori activitatea si viata in mod normal ea devine o problema.
           Totusi ar trebui facuta o diferenta intre frica - fiind o reactie la un pericol imediat, panica - reprezentand o frica acuta si anxietatea - care este vaga si nu are un obiect clar. 
                  Toate acestea apar datorita: invatarii (care poate fi inconstienta sau constienta), personalitatii sau experientelor de viata negative Desi s-ar crede ca tulburarile de anxietate se dezvolta de obicei in timpul sau dupa o experienta infricosatoare sau traumatizanta ori dupa o perioada de stress semnificativ, cand multi dintre noi simt semnele anxietatii, cercetarile arata ca nu toti dezvolta o astfel de tulburare dupa evenimente stresante sau negative.
                 Persoanele care sufera de atacuri de panica resimt simptome cum ar fi palpitatiile, transpiratia, tremorul sau trepidatia, senzatia de scurtare a respiratiei sau de strangulare, senzatia de sufocare, durere sau disconfort la niveal precordial, greata sau detresa abdominala, ameteala sau vertij, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul, frisoane sau valuri de caldura, iar atacurile repetate au loc fara a da semne, modificand comportamentul in legatura cu un atac viitor.
                 Deasemenea multe persoane, dar nu toate, care sufera de aceasta tulburare dezvolta un grad de evitare agorafobica a situatiilor in care ei percep ca scaparea ar putea fi dificila si jenanta dintr-un loc unde ar avea un atac de panica, agoraphobia se asociaza in proportie de 90% cu atacurile de panica. Astfel agorafobia se exprima prin evitarea calatoriilor departe de casa, evitarea unor contexte in care pericolul e probabil, iar in grade mai severe nu se mai iese nici din casa, de obicei initial apare atacul de panica, dupa care apare si agorafobia.
Cum apar atacurile de panica?
Stresul este factorul declansator dar acesta nu poate avea o influenta fara sa existe o vulnerabilitate care poate fi: - genetica poate exista o predispozitie spre o tulburare emotionala in general
                                - psihologica: sentimentul scazut al controlului predispune la atacuri de panica, acesta se dobandeste prin experientele din copilarie
                                                      o sensibilitate crescuta fata de frica (frica de frica), ti-e frica de faptul ca simptomele traite pot avea consecinte catastrofale
                                                      o sensibilitate si atentie crescuta fata de senzatiile corporale asociate cu starea de panica, (de exemplu atentie sporita la bataile inimii)
Rezumand, atacul de panica este o forma a fricii, o frica foarte intensa cu multe reactii biologice insotita de ganduri catastrofale care se poate asocia cu agorafobie, frica de anumite spatii in care s-ar putea produce un atac de panica, dar si alte fobii, ocolind anumite lucruri care pot fi asociate atacurile.
Din fericire exista si rezolvare la aceasta problema, psihoterapia cognitiv comportamentala dispune de suficiente tehnici pentru a face ca atacurile de panica sa dispara. Evitarea locurilor si a lucrurilor asociate cu atacurile nu face decat sa conserve frica, cea mai buna solutie este expunerea la stimuluii care le-au provocat avand in vedere si faptul ca frica este determinata la nivel subcortical, doar prin expunere si experiente se poate solutiona aceasta problema, nu este suficienta doar gandirea, este nevoie de actiune.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu